Nu privi prin gaura uşii!

Traducere: Andreea

Acum câţiva ani, când aveam douăzeci şi trei, maşina mea a avut câteva probleme, însă eu am condus cât de departe am reuşit. Pot spune că am nimerit bine, căci maşina s-a oprit în dreptul unei căsuţe vechi, ce-i drept, dar care era locuită. Din fericire!

Ajunsă în apropierea verandei, am înaintat spre uşa zgâriată şi veche şi am ciocănit de câteva ori până când un cuplu drăguţ de bătrânei m-a întâmpinat. Au insistat să rămân până mâine dimineaţă când puteau să aducă o mână de ajutor pentru maşină. La început am fost prea speriată pentru a mă gândi măcar la ideea de a accepta, dar ei au fost chiar drăguţi, aşa că am onorat generoasa ofertă prin prezenţa mea. Am gătit îmrpreună o masă delicioasă, apoi ne-am îndreptat cu toţii la culcare.

În timp ce treceam pe lângă o uşă pentru a ajunge în dormitorul pe care mi l-au pus la dispoziţie, m-au avertizat să nu pătrund în camera fiicei lor. Mi s-a părut ciudat, dar nu era casa mea, aşa că am respectat cererea lor.

M-am trezit în mijlocul nopţii - era în jur de trei - pentru a merge la baie. Pe drum, curioasă fiind, m-am oprit în dreptul camerei fiicei lor şi am aruncat o privire pe sub uşă. Am văzut o fetiţă care stătea pe un scaun cu faţa la perete. Mi-am spus că trebuie să fi fost pedepsită, nu am vrut să o deranjez, aşa că mi-am continuat drumul spre baie, apoi înapoi în pat.

Câteva ore mai târziu - în jur de patru jumătate - mi s-a făcut sete. Trebuia să fac rost de puţină apă, aşa că m-am îndreptat spre bucătărie. Când am trecut pe lângă uşa dormitorului fiicei lor, curiozitatea m-a ţintuit locului din nou. De această dată am privit prin gaura uşii. Tot ce am văzut a fost o peliculă roşie, aşa că mi-am imaginat că pereţii erau vopsiţi în această culoare, iar eu nu am observat prima dată.

Când m-am trezit era dimineaţă. Am coborât şi le-am mulţumit bătrâneilor pentru găzduire. Au spus că le-a făcut plăcere şi s-au interesat de cum am dormit. Le-am răspuns că m-am odihnit bine, apoi am complimentat culoarea cu care au ales să zugrăvească pereţii camerei fiicei lor. S-au mirat. I-am chestionat apoi în privinţa fiicei lor - părea că are ceva special. Au spus că a murit acum câţiva ani şi că avea un ochi roşu.

Atunci am realizat că acea peliculă roşie nu era nimic decât ochiul fiicei lor moarte, uitându-se la mine prin gaura uşii.