Nu pretinde că dormi

Traducere: Andreea

Un tânăr zăcea în propriul pat şi încerca să îşi găsească o ocupaţie deoarece nu poate dormi. Neavând ce altceva să facă, se concentră pe sunetele de după uşa întredeschisă a camerei sale. Părinţii lui nu obişnuiau să facă atât de multă gălăgie, dar în acea seară se părea că sunt puşi pe distracţie.
Băiatul închise ochii, imaginându-şi o scenă dintr-un film siropos în care părinţii lui erau protagonişti. Nu reuşi să schiţeze mare lucru din scenariu, căci uşa se deschise dintr-o dată cu un scârţâit asurzitor. Tatăl lui se opri în prag şi se uită ţintă la el. Nu îi putea vedea ochii pentru că era întuneric, dar privirea acestuia era atât de pătrunzătoare încât simţi - ştiu - că se holba la el. Cu surprindere? Cu ură?
Silueta ridică doi saci, fiecare pe câte un umăr şi se îndreptă spre colţul opus al camerei, unde aşeză greutăţile pe un scaun.
După ce le propti, începu să mângâie haotic peretele.

ce dracu'?

Dar băiatul nu avu mult timp de gândire, căci silueta se apropie de el, respirând greu.
Închise ochii în încercarea de a-l alunga şi când îi deschise, spre surprinderea lui, umbra nu se mai zări. Respiră uşurat, dar sunetul scos fu unul greoi şi sacadat. Ochii i se îndreaptară spre cei doi saci scăldaţi de lumina lunii şi observă cu stupoare că părinţii lui îl priveau intens, dar lipsiţi de viaţă.
- Nu! icni el.
Dădu să se ridice, dar ceva roşu de pe perete îi distrase din nou atenţia. Se chinui să citească.
- ŞTIU... CĂ... NU... DORMI
Deodată, ceva se mişcă sub pat.