În puterea nopţii

| 27 dec. 2014 | |


Autor: Ally Jade Nine
Titlu original: Moonlight
Traducere: Maria

O fată de şaisprezece ani numită Maria tocmai se mutase într-o casă din apropierea falezei Creepy Hollow. Părinţii ei fuseseră avertizaţi că multe dintre fetele tinere ale oraşului dispăreau, dar ei nu acordară atenţie zvonurilor. Maria era nervoasă din cauza schimbării bruşte, se mutase de prea multe ori şi de fiecare dată avusese probleme în a-şi face prieteni. De această dată se mutaseră din cauza tatălui ei, proaspătul preşedinte executiv al consiliului de administrare al firmei GammoTech, care fusese promovat recent.
Mama ei era foarte severă în legătură cu restricţiile fetei când venea vorba de plimbări nocturne. Nu îi permitea să iasă şi o obliga să stea în camera ei. Maria se plictisea deseori. Într-o zi de vineri, după ce părinţii ei adormiseră, însă, Maria îşi spuse că merită să aibă şi ea parte de puţină distracţie. Descoperise nu de mult timp o aşezare în vârful falezei care oferea o minunată privelişte a lunii, aşa că se aventură fără a se gândi la urmări. Stând pe o băncuţă confortabilă, Maria privea cerul întunecat.
- Frumos, nu-i aşa? şopti o voce.
Speriată, Maria se întoarse la timp pentru a vedea un bărbat superb care abia trecuse de douăzeci de ani.
- Uhm... da, este... răspunse cu timiditate.
Niciodată nu fusese capabilă să vorbească cu un bărbat fără a-şi arăta latura timidă. Deodată, un vânt puternic o făcu să tremure, în timp ce părul negru şi lung îi era suflat peste faţă.
- Oh, uite!
Bărbatul îşi dădu jos jacheta şi o aşeză pe umerii fetei.
- Nu... sunt bine, murmură ea.
- Insist! Eşti foarte rece! continuă el, în timp ce îi închidea jacheta. Apropo, sunt Todd.
Maria se simţi bine auzindu-i vocea. Era ca şi cum toate temerile erau alungate de acel timbru profund, plăcut.
- Sunt Maria.
- Drăguţ  nume, spuse el, făcând-o să roşească.
Trebuia să plece, aşa că îşi scoase jacheta.
- Mi-ar plăcea să te revăd, continuă el cu un ton ce nu lăsa loc de replică.
Maria nu se aflase vreodată într-o situaţie ca aceasta înainte. Băieţii nu prea vorbeau cu ea.
- Ce ai spune dacă ne-am întâlni în fiecare vineri, la miezul nopţii? adăugă el, cu speranţă.
Maria ezită înainte de a rosti un la revedere intangibil. O luă la fugă spre casă. Se căţără cu dexteritate în copacul de lângă casă şi intră pe fereastră, în camera ei. De atunci, Maria continuă să se întâlnească pe ascuns cu Todd la miezul fiecărei zile de vineri. Şi de fiecare dată când se atingeau, Maria se îndrăgostea şi mai tare de el. Îşi petreceau timpul pe băncuţa confortabilă, ţinându-se de mâini, uitându-se la lună. Nu o sărutase încă, iar Maria ţinea ascunsă speranţa că avea să o facă odată şi odată. Desigur, nu spuse nimic legat de întâlnirile nocturne părinţilor ei pentru că ştia că nu aveau să fie de acord. L-ar pierde pe Todd şi, în plus, ar fi oricum pedepsită pentru că se furişase de atâta timp pe sub ochii lor. Într-o noapte, însă, luna nu mai apăru pe cer. Era lună plină şi nimeni nu o putea vedea.
Maria stătu pe bancă, aşteptându-l pe Todd. Din motive necunoscute, el întârzia. Se auziră sunete ciudate, însă ea nu le acordă atenţie. În acea seară fusese frig şi vântul suflase cu forţă. După un timp,  Maria a auzi paşi în spatele ei. Se întoarse la timp pentru a-l surprinde pe Todd chiar înainte de a-i înţepa gâtul cu lama unui cuţit. Acesta se aplecă şi o sărută uşor, presându-şi buzele reci şi cadaverice peste cele ale fetei care se chinuia să fure o ultimă gură de aer. Nu reuşi să guste acel gest de afecţiune atât de mult aşteptat, pentru că totul se întunecă. A doua zi, toţi ştiau despre a treisprezecea fată dispărută din Creepy Hollow.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Click aici pentru a vedea lista tuturor poveştilor postate!